Aparitia cactusilor, un exemplu de adaptare

În paleozoic supercontinentul Gondwana se situa aproximativ între ecuator Â?i extremitatea sudicĂŁ a planetei. Clima caldĂŁ din perioada paleozoicului a facilitat dezvoltarea unei vegetaĂžii abundente. La sfârÂ?itul paleozoicului se presupune a se fi instalat o perioadĂŁ glaciarĂŁ globalĂŁ care duce la dispariĂžia unei însemnate pĂŁrĂži a acestei vegetaĂžii. În mezozoic se produce o încĂŁlzire globalĂŁ, care în triasic va favoriza dezvoltarea angiospermelor astfel ca în jurasic acestea sĂŁ ajungĂŁ în poziĂžie dominantĂŁ.

Tulpinile suculente apar pe supercontinentul Gondwana înainte ca acesta sĂŁ se fi fragmentat în continentele actuale (America de Sud, Africa, Madagascar, Antarctida, India, Australia, Noua ZealandĂŁ, Noua Guinee).

ApariĂžia noilor continente duce la creara de condiĂžii specifice fiecĂŁrui dintre acestea. SchimbĂŁrile climaterice permit supravieĂžuirea unor indivizi care se adapteazĂŁ repede la factorii de mediu din zonele semideÂ?ertice ce se formeazĂŁ. DupĂŁ unirea actualelor continente sud american cu cel cu cel nord american - desprins din vechiul supercontinent Laurasia - tulpinile suculente care se adapteazĂŁ la noile condiĂži vor evolua, formând familia Cactaceae. Expansiunea Â?i ulterior retragerea calotelor glaciare va delimita aria de întindere a familiei atât în nordul cât Â?i sudul noului continent

Pe continentul african schimbĂŁrile climaterice apar în alte perioade geologice, surprinzând tulpinile suculente în alte stadii de dezvoltare ceea ce va favoriza dezvoltarea altor familii.

UrmaÂ?i vegetaĂžiei suculente a fostului supercontinent se regĂŁsec astĂŁzi pe mai multe din noile continente. Aria actualĂŁ de rĂŁspândire a genului Rhipsalis, considerat alĂŁturi de Pereskiopsis un gen de cactus preistoric, susĂžine aceastĂŁ ipotezĂŁ. RĂŁspândirea genului în afara continentului sud american este prezentĂŁ prin Rhipsalis baccifera ( J.S. Mueller ) Stern, sinonim Rhipsalis crassutha (sau crassytha) Gaertner. Guillaumet semnaleazĂŁ în 1972 existanĂža speciei în Madagascar, Newton în 1974 în Kumasi, Ghana., Barthold în 1977 în Camerun.

CACTUÂ?II ÎN EUROPA

Se presupune cĂŁ primii cactuÂ?i ar fi fost aduÂ?i pe continentul european de Cristofor Columb drept cadou pentru familia regalĂŁ. Apar Â?i denumiri populare; cei globulari „spini în formĂŁ de pepene” iar cei columnari „ spini în formĂŁ de torÞã”.

Primele plante sunt aduse de pe insulele din Marea Caraibe, primul loc de debarcare a lui Cristofor Columb. Plantele mature aduse de pe „noul continent” nu trĂŁiesc însĂŁ mult timp, se acomodeazĂŁ greu cu noile condiĂžii.

Încep sĂŁ aparĂŁ Â?i primele descrieri Â?i încadrĂŁri botanice. În 1571 Petrus Pena Â?i Matthias L’Obel în lucrarea lor „Stirpium adversia nova” publicatĂŁ la Londra, fac deja referire la existenĂža unei plante în formĂŁ de pepene, cu spini, în grĂŁdina farmacistului englez Morgan. Este prezentatĂŁ în lucrare o schiÞã a fructului Â?i a plantei, fiind încadratĂŁ de ei în familia Echinomelocactos, denumitĂŁ Melocarduus Echinatus, din Indiile de Vest, care este de fapt un Melocactus. În lucrarea lor apare Â?i denumirea de Cerexus atribuit unei plante columnare, fiind descrisĂŁ Â?i prezentatĂŁ în desen. Este descrisĂŁ Â?i desenatĂŁ în continuare o plantĂŁ cu multe ramuri în forma de smochine, denumitĂŁ în lucrare ca Indorum tune ficifera, despre care spun cĂŁ sunt cultivate în grĂŁdinile mĂŁnĂŁstirii Montpellier pentru fructele lor dar care cresc deja Â?i în Spania, FranĂža, Italia (paginile 376, 453-454). Este vorba de Opuntia. În secolele urmĂŁtoare apar tot mai multe lucrĂŁri botanice în care sunt prezentaĂži cactuÂ?i. În secolul XVIII, Carl LinnĂŠ generalizeazĂŁ denumirea de cactus.

În secolul XIX apar primii cercetĂŁtori de cactuÂ?i Â?i primele lucrĂŁri de clasificare a acestora.

În acest secol numĂŁrul speciilor de cactuÂ?i aduse în Europa începe sĂŁ creascĂŁ mai ales dupĂŁ expediĂžiile efectuate în sudul Statelor Unite Â?i Mexic de baronul W. Karwinsky Â?i de F. Poselger în prima jumĂŁtate a secolului. De numele lor se leagĂŁ descoperirea Â?i descrierea mai multor genuri. Zonele vestice ale Americii de Sud sunt cercetate de Alexander von Humbold, Thomas Coulter, zonele centrale ale continentului de dr. Otto Kunze. În primul deceniu al secolului, principele Josef de Salm-Dyck, pasionat de botanicĂŁ Â?i în special de plantele suculente, construieÂ?te la castelul de Dyck o serĂŁ unde adunĂŁ o frumoasĂŁ colecĂžie de plante suculente Â?i cactuÂ?i, care va supravieĂžui pânĂŁ în perioada primului rĂŁzboi mondial. În 1835 scrie lucrarea Monographia generum aloes et mesembryanthemi, iconibus illustrata despre plantele suculente iar în 1850, Cacteae in Horto Dickensi cultae în care face o descriere Â?i clasificare a cactuÂ?ilor din colecĂžia sa. Spre sfârÂ?itul secolului se intensificĂŁ comerĂžul Â?i interesul pentru cactuÂ?i, aparând primii comercianĂži consacraĂži. Apar primele asociaĂžii de colecĂžionari.

La începutul secolului XX creÂ?te pasiunea pentru cactuÂ?i, dar aviditatea de bani Â?i de senzaĂžional a comercianĂžilor, a celor care adunau plante din naturĂŁ, va duce în deceniile urmĂŁtoare la o situaĂžie haoticĂŁ în nomenclatura cactuÂ?ilor. Cei care adunau plante din naturĂŁ nu specificau Â?i nu Ăžineau cont de locurile de origine a acestora, fapt ce va face ca în multe cazuri varietĂŁĂži, forme locale ale unei specii sĂŁ primeascĂŁ statut de specie.

Bibliografie:

• Ing.Sorin CopĂŁcescu, Dr.ing. Bodan BobĂŁrnac, Valeriu GrigoraÂ?, CactuÂ?ii, Editura Scrisul românesc, Craiova1984
• Ing.Sorin Victor CopĂŁcescu, CactuÂ?ii. Monografie. Editura Ceres, 2001 BucureÂ?ti
• ColecĂžia : „Aztekium-Revista colecĂžionarilor de cactuÂ?i ”, 1998-2000, Satu Mare
• Internet :
  
• www.rhipsalis.com
• www.uni-mannheim.de
• www.wikipedia.org

Copyright Asociaţia Aztekium Asociatia Aztekium. Cactus Satu Mare Toate drepturile rezervate.

Publicat la data de: 2007-10-09