TURBÃ
materie vegetalã, parþial carbonizatã sub apã; rocã sedimentarã organogenã, din grupa cãrbunilor humici recenþi. Structurã fibroasã (pâsloasã), în care plantele componente se mai pãstreazã vizibil. Formeazã depozite stratiforme, în care turba alterneazã cu strate subþiri de argilã sau aleurite argiloase. Este coloratã brun, cu nuanþe galbene sau negricioase. Este îmbibatã cu apã coloratã brun-negricios ºi cu miros de iod, numitã apã de turbãrie. Se formeazã în regiunile de mlaºtini neaerisite, lacuri neaerisite, lacuri intramareice, în care plantele ierboase (trestie, papurã, rogoz), tulpini, frunze, alge, polen, resturi lemnoase trec într-un stadiu de incarbonizare incipientã, cu pãstrarea evidentã a structurii vegetale. În funcþie de condiþiile de depunere, se deosebesc: turbe eutrofe, formate în mlaºtini acide (turbã de Sphagnum, Eriophorum etc.), turbe mezotrofe, cu condiþii alternante (alcalin – acid – alcalin).
[ Înapoi ]
Dicþionar botanic Copyright © by . All Right Reserved. © de catre Asociatia Aztekium. Cactus Satu Mare - (632 citiri) |