Coltul suculentelor din Yankee Wharf, Insula Rangitoto




Ei bine, dupa marea dezamagire avuta atunci cand am descoperit ca intreaga colonie de Aeonium de la Islington Bay fusese pur si simplu decimata de Departamentul Conservarii, a trebuit sa ne gandim ce anume am putea face in continuare pe insula. Principalul scop al excursiei in Rangitoto facuta in Ianuarie 2009 era sa fotografiez cat mai mult si sa incerc sa identific si sa cataloghez cumva toate formele existente in mica colonie aflata doar putin la sud de pontonul de acostare de la Islington Bay aflat in nord-estul insulei, dar devenise foarte clar ca toate sperantele noastre fusesera spulberate.

Din fericire Rangitoto nu este un loc unde sa te poti plictisi prea usor sau in care sa astepti cu nerabdare urmatorul ferry (exceptie facand cazul ca ai ramas fara apa) astfel ca Vlad, fiul meu cel tanar (si obisnuitul meu companion in timpul excursiilor din Rangitoto) si cu mine am hotarat sa ne deplasam rapid in partea sudica a insulei pentru a observa mai indeaproape cateva locuri presupus interesante pe care nu le vizitasem mai inainte cum ar fi Kidney Fern Glen, Kowhai Grove si McKenzie Bay, iar daca timpul ne va fi permis sa dam o fuga si pana la Wilson's Park - ramasitele unei gradini botanice incepute si abandonate in anii primului razboi mondial, despre care se spune ca ar fi gazduit si cateva specii de cactusi si alte plante suculente. Ne gandeam ca am putea avea timp suficient. Am mai luat inca o decizie care s-a dovedit a fi fost foarte inspirata pana la urma - nu ne-am intors la Rangitoto Wharf (pontonul de acostare sudic) pe drumul pe care venisem aici - Islington Bay Road - mai rapid intr-adevar dar si mult mai putin atractiv pentru oameni obisnuiti sa scotoceasca toate coclaurile cum suntem noi, ci ne-am hotarat sa urmam ingusta poteca costala. A fost in fapt cea mai buna decizie pe care am putut sa o luam, chiar daca am ratat pana la urma toate telurile propuse pentru acea zi si putin a lipsit sa nu pierdem si ultimul ferry spre Auckland.

Zece minute mai tarziu am ajuns in locul numit Yankee Wharf. Imediat la sud de acest loc devine imposibil sa nu observi marea concentratie de plante naturalizate, atat suculente cat si non-suculente; nu sunt prezente un numar mare de specii, dar dintr-o data se poate remarca abundenta de plante, literalmente de ordinul multor mii - de la plantule minuscule pana la indivizi foarte bine dezvoltati - in locuri in care desisul tanar de pohutukawa (Metrosideros excelsa) nu ajunge pana la linia apei si lasa expuse vaste campuri de lava. Acest loc ne-a tinut ocupati pentru aproape tot restul timpului petrecut pe insula in acea zi.

Yankee Wharf, Rangitoto
Yankee Wharf

Daca alegi traseul costal spre sud nu poti trece cu vederea acest paradis al suculentelor nici daca vrei. Un prim indiciu ca ai ajuns aproape este un magnific Nerium oleander pe partea dreapta a potecii; nu este chiar o planta suculenta, dar este fara indoiala o splendoare atunci cand este in floare, asa cum l-am vazut noi.

Nerium oleander
Nerium oleander

Din acest loc mai sunt doar doua sau trei minute de mers pe poteca care serpuieste urmand linia tarmului si ajungi. Ce am remarcat aici - de la prima vedere - este neobisnuita concentratie de Agapanthus praecox ssp. orientalis atat in forma cu floare albastra cat si in cea cu floare alba, care infesteaza pur si simplu zona si care iti atrage atentia de la distanta. Aceasta planta deosebit de invaziva pare sa se raspandeasca nestingherita in ultimul timp aici de Departamentul Conservarii (probabil foarte ocupat si ingrijorat de coloniile de Agave americana si Aeonium putin mai la nord) si isi raspandeste din abundenta semintele in toate colturile generand o cohorta de plantule dupa cum se poate vedea in cateva din fotografii.

 

Agapanthus praecox
Agapanthus praecox

Nu exista un sol propriuzis, ci doar campuri de lava bazaltica cu vagi acumulari de cenusa vulcanica, nisip si ocazional pietris, mai ales aproape de apa; lichenii sunt raspanditi peste tot (furnizand plantelor vasculare compusii de azot vitali pentru acestea) si de asemenea resturi organice semi-descompuse sunt presarate printre plante sau se acumuleaza in locuri mai adapostite. In cateva locuri - uneori si la 5 - 10 metri distanta de tarm, blocurile de lava sunt acoperite de un strat subtire de nisip, pietris si scoici, formand din loc in loc acumulari. Plantele speculeaza de regula toate aceste unghere care se pot retine fie si numai temporar putina umiditate. In apropiere au existat candva cariere de piatra ceea ce a generat un exces de particule mai fine raspandite pe o suprafata relativ mare si care in mod paradoxal a contribuit semnificativ la crearea acestei concentrari de plante naturalizate prin faptul ca au fost favorizate modele de vegetatie distincte de cele din restul insulei. Desi locul pare foarte expus la prima vedere, in fapt este destul de adapostit chiar daca este lipit de linia tarmului - apele superficiale si calme ale canalului ingust dintre Motutapu si Rangitoto au o dinamica foarte redusa si in mod cert nu creeaza o expunere marina in adevaratul sens al cuvantului.

Singura planta suculenta nativa pe care am putut-o observa aici este chenopodul halofit Sarcocornia quinqueflora ssp. quinqueflora. Nu formeaza populatii masive asa cum pot fi intalnite in alte parti din Rangitoto, oricum este comuna si aici iar mici smocuri sunt presarate din loc in loc, in mod special la limita fluxului sau in zonele in care valurile pot trimite stropi. O caracteristica a acestei plante este faptul ca poate genera forme vegetative foarte diferite, in functie de cantitatea si frecventa cu care este stropita de apa sarata a oceanului.

Sarcocornia quinqueflora ssp quinqueflora
Sarcocornia quinqueflora ssp. quinqueflora

In zonele in care fluxul umezeste regulat substratul (sau in care planta poate sta pentru scurt timp pe un substrat chiar partial inundat) plantele cresc mai mari, mai puternice, sunt de regula mai verzi si formeaza tulpini erecte si drepte, ceva mai lungi; pe stancile aflate la cativa metri inaltime unde sunt stropite cu apa sarata sub forma de stropi fini mai mult ocazional, Sarcocornia quinqueflora ssp. quinqueflora ramane mult mai mica iar tulpinile capata o aparenta oarecum contorsionata. Pentru un ochi neexperimentat pot apare ca fiind doua plante total diferite.

Sarcocornia quinqueflora ssp quinqueflora
Sarcocornia quinqueflora ssp. quinqueflora

Restul plantelor suculente care cresc aici sunt o colectie de… foste glorii din gradinile caselor de vacanta care s-au contruit pana pe la mijlocul anilor 1930 in mod special in partile sudice si nord-estice ale insulei. In aceasta perioada acestea au fost introduse in cultivatie pe insula si in timp au evadat in natura, mai ales dupa ce constructia locuintelor de orice fel a fost inghetata si, una cate una, casele de vacanta au fost parasite sau demolate, iar gradinile abandonate. Este foarte interesant de remarcat migratia unora din plantele suculente din fostele gradini, ocupand noi suprafete in zonele in care concurenta vegetatiei dominante in insula (Metrosideros excelsa si alte plante lemnoase similare) nu a fost din diverse motive atat de puternica. In unele cazuri plantele suculente au migrat in timp si peste 500 de metri de la cea mai apropiata gradina, cum este cazul in Yankee Wharf. Dupa cum am mai amintit, carierele de piatra si particulele mai fine imprastiate peste campurile de lava au fost in acest caz un factor favorizant.

Sedum album nu este la fel de comun aici, asa cum este in apropierea gradinilor abandonate de langa pontonul de acostare de la Islington Bay, dar se pot intalni din cand in cand mici grupuri de plante cu frunze de culoarea bronzului, ca urmare a insolatiei intense.

Sedum album
Sedum album

Sunt usor de observat cand sunt in floare, dar mult mai greu de observat altminteri; eu unul nu le pot observa decat din apropiere, am constatat ca nici binoclul nu ma ajuta prea mult in acest caz. Prefera locuri usor elevate unde s-au creat acumulari superficiale de nisip sau pietris, dar nu cresc niciodatata in proximitatea apei.

In schimb hibrizi Aeonium sunt presarati in tot locul. Am observat cel putin trei forme distincte avand caracteristici clare de Aeonium haworthii si / sau Aeonium undulatum, sunt in general plante de mici dimensiuni si surprinzator de multe plantule, unele dintre ele fiind aproape lipsite de tulpina si avand mini-rozete de pana la 2 cm diametru. Nu cred sa existe plante florifere (noi cel putin nu am vazut aici plante care sa pastreze resturi ale inflorescentei) si cred ca intr-un trecut nu tocmai indepartat Departamentul Conservarii a curatat si aici locul. Numarul foarte mare de plante tinere si foarte tinere ma face insa sa cred ca in zona au existat candva plante florifere care au imprastiat seminte.

Aeonium hibrid
Aeonium hibrid

Este destul de improbabil ca strict prin mijloace vegetative sa se fi putut dispersa atatea plante tinere (de ordinul multor sute!), ca sa nu vorbim de o anumita diversitate a formelor. Aceasta diversitate pare insa mai redusa decat la Islington Bay (evident, inainte de a fi fost distrusa colonia) ceea ce ma face sa regret inca odata faptul ca am revenit acolo mult prea tarziu.

Aeonium hibrid
Aeonium hibrid

Nu am putut regasi de asemenea nici formele foarte interesante intalnite la Islington Bay cu un an mai inainte, forme ce par a fi foarte apropiate de speciile pure Aeonium haworthii si Aeonium undulatum, dupa cum nu am intalnit nici Aeonium ciliatum, prezent de asemenea la Islington Bay.

Yankee Wharf este in mod cert un "loc de joaca" pentru plantele invazive si cel mai bun exemplu este poate Crassula tetragona ssp. robusta. Nu ne-am putut crede ochilor cand am vazut pentru prima data covorul de plantule si plante tinere care acoprerea unele locuri, avansand pana la marginea apei.

Crassula tetragona ssp robusta
Crassula tetragona ssp. robusta

Cuvantul desis ar fi o descriere foarte adecvata daca facem abstractie de inaltimea redusa a plantelor. Mai multe plante florifere (purtand resturile inflorescentelor) erau prezente in zona astfel incat este de crezut ca semintele raspandite mentin numarul atat de ridicat. Pe de alta parte aceste plante nu cresteau pe un substrat de tip "horticol" - este acest substrat din Rangitoto, virtual lipsit de humus, format din blocuri de lava, care potenteaza cresterea acestei plante.

Crassula tetragona ssp robusta
Crassula tetragona ssp. robusta

Se poate observa din cultivatie - in sol organic creste mai degraba pipernicita, cocotata pe un morman de balast sau in crapaturile unui zid de piatra Crassula tetragona poate produce exemplare senzationale.

Crassula tetragona ssp robusta
Crassula tetragona ssp. robusta

Crassula

Crassula multicava este de asemenea foarte comuna. Din nou, avem de a face cu o planta extrem de invaziva. Desi se considera ca plantele din Noua Zeelanda nu produc seminte (posibil datorita inmultirii clonale in anii de inceput ai cultivarii), Crassula multicava are la dispozitie o metoda de inmultire si mai eficienta. Plantele de mari dimensiuni infloresc abundent iar in momentul in care florile incep sa se ofileasca mici plantule incep sa se formeaze in axilele inflorescentei.

Crassula multicava
Crassula multicava

Curand, acestea se desprind si pot fi raspandite de vant pentru a se inradacina cu foarte mare usurinta acolo unde cad pe pamant, in pungi cu substrat care poate retine putina umezeala, sarind astfel peste etapa germinatiei, dealtfel foarte dificila imi imaginez pentru semintele fine mai ales in conditiile vitrege din Rangitoto.

Crassula coccinea a fost candva o favorita a gradinilor datorita florilor tubulare foarte mari pentru o Crassula, de culoare rosu aprins, care infloresc in plina vara si tin timp de mai bine de trei saptamani. Ce este foarte interesant la florile acestei plante si putin cunoscut - culoarea extraordinar de intensa si stralucitoare a florilor nu se datoreaza unui pigment ci este data in principal de conformatia celulelor care formeaza epiderma, celule care au forma unui dom si care actioneaza ca o combinatie dintre o lentila convexa si un reflector concav.

Crassula coccinea
Crassula coccinea

Am vazut relativ putine plante (nu aveam cum sa le ratez, inflorescenta se vede de la mare distanta si fara binoclu) raspandite din loc in loc si chiar si cateva plantule, destul de putine insa in comparatie cu plantele florifere. In cultivatie agreaza chiar si soluri relativ organice, dar aici crestea direct pe blocurile de lava, speculand doar putinele acumulari de materie organica (mai degraba resturi vegetale) din crapaturi si adancituri.

Crassula coccinea
Crassula coccinea

Grup suculente
Grup suculente

Carpobrotus edulis nu acopera suprafete mari; am senzatia ca plantele de aici vegeteaza mai degraba in regim de supravietuire. Foarte multe resturi moarte, din cand in cand si cate o tulpina crescand activ, dar in nici un loc nu am vazut covorul dens de tulpini intins pe suprafete mari care este aspectul caracteristic al acestei plante. Drept este ca blocurile de lava nu sunt habitatul preferat ci mai degraba unul acceptat, in lipsa de altceva. In mod normal Carpobrotus edulis creste pe dunele de nisip din spatele plajelor, dar aici nu au avut de ales si au trebuit sa se multumeasca cu bazaltul dogoritor. In orice caz, planta pare a gasi din loc in loc acumulari de resturi organice mai mult sau mai putin descompuse care sa le asigure supravietuirea.

Carpobrotus edulis
Carpobtrotus edulis

Principalul pericol este cred faptul ca blocurile negre de lava bazaltica se incing teribil in timpul verii (sau oricand insolatia este puternica) si este mai degraba caldura intensa pe care nu o pot suporta plantele; acolo unde exista o oarecare acumulare de resturi vegetale (inclusiv tulpini mai batrane care au murit si s-au uscat) care acopera cat de cat blocurile de lava, plantele par a avea sanse mai bune de supravietuire. Din acelasi motiv cred ca aici Carpobrotus edulis nu formeaza populatii masive foarte compacte si incearca mai degraba sa se amestece printre celelalte plante, formand tipare de vegetatie foarte compozite dupa cum se poate vedea si din fotografii

Nici Sedum praealtum ssp. praealtum nu formeaza grupuri largi, mai degraba plante izolate sunt raspandite ici si colo preferand locurile mai umbroase si mai adapostite. Un lucru pe care l-am remarcat - aceasta planta nu creste de obicei in locuri deschise, ci aproape numai printre plante mai puternice, de regula adapostita la marginea desisurilor de Metrosideros sau uneori aproape ascunsa printre smocurile de Agapanthus - ambele foarte abundente in zona.

Sedum praealtum ssp. praealtum
Sedum praealtum ssp. praealtum

Am mai intalnit in cateva ocazii aceasta planta in Rangitoto, dar niciodata inflorita. Nu am de fapt nici o idee cum arata floarea acestei plante in aparenta foarte timida cand este vorba sa floreasca (nu a inflorit nici planta pe care o am in rock garden).

Aloe maculata (Aloe saponaria) este in schimb foarte comuna aici si ne-a oferit imaginea catorva specimene splendide. Ca regula generala - nu vei intalni aici plantele cu frunze lungi, de culoare uneori verde smarald, pe care le poti vedea de regula in cultivatie, in gradini cu sol adanc si fertil, udat cu regularitate, ci mai degraba indivizi ascetici, cu frunze mult mai scurte dar mai late bazal, colorate mai ales brun-roscat, formand o rozeta mult mai compacta ca urmare a exounerii, a luminii deosebit de intense si a deficitului de apa cvasi-constant. In orice caz, am putut vedea cateva plante glorioase! Putin surprinzator, plantele tinere sunt foarte numeroase in cateva colturi.

Aloe maculata
Aloe maculata

Aloe maculata se poate propaga aici si prin seminte, dar cred ca este un proces deosebit de chinuitor si de durata (mai ales in aceste conditii dificile, a fost lent si neproductiv pentru mine in conditii de cultura), sau prin rizomi care se raspandesc prin sol pentru a se ridica la suprafata la o oarecare distanta de planta mama. In orice caz aici nu planta nu are la dispozitie un sol propriuzis in care rizomii sa fie aparati de soarele torid, ceea ce ingreuneaza teribil si aceasta modalitate usoara de propagare. Se poate observa de asemenea faptul ca intre plantele de mari dimensiuni exista un oarecare spatiu liber, nu am putut observa coloniile inghesuite care se intalnesc de regula in cazul plantelor cultivate. Mai mult, unele plante cresc in fisuri sau crapaturi ale blocurilor de lava, uneori in pozitii elevate, ceea ce sugereaza mai degraba propagarea prin seminte decat prin rizomi.

Aloe maculata
Aloe maculata

Este drept, nu am intalnit plante inflorite sau care sa poarte inca resturile inflorescentei, nici aici si nici in alte parti in Rangitoto, dar presupun ca si acest paradis al suculentelor din Yankee Wharf este controlat din cand in cand de Departamentul Conservarii

In sfarsit - Aloe arborescens. Nu mi-am putut crede ochilor cand am observat-o pentru prima data prin binoclu. A fost o imensa surpriza si - indraznesc sa spun - o mare noutate. Aloe arborescens nu apare mentionata in literatura botanica neozeelandeza decat in Canterbury naturalized vascular plant checklist, versiunea Iunie 2007, ca o aparitie ocazionala in Banks Peninsula (Christchurch) fiind inregistrata de Wilson in 1999 iar prezenta acesteia in Rangitoto nu a fost semnalata niciodata din cate stiu eu, nici in literatura botanica si nici in surse neoficiale. Singura sursa pe care nu am putut sa o consult este suplimentul la listele de plante naturalizate publicat in 2008 in The New Zealand Journal of Botany care este accesibil numai abonatilor. Acest fapt imi intareste convingerea ca nu cunoastem decat intr-o mica masura realitatea din teren (si nu ma refer aici numai la plantele suculente naturalizate in Rangitoto) Nu erau decat cativa indivizi la limita de suportabilitate a stress-ului, afisand din nou forme de vegetatie mai degraba foarte simplificate (o persoana neavizata nu ar fi inteles de ce a fost numita arborescens), mult diferite de configuratia arborescenta cunoscuta din cultivatie (care a justificat si numele).

Aloe arborescens
Aloe arborescens

Trebuie sa recunosc un lucru - nu am nici cea mai mica idee cum au putut ajunge aici aceste plante (la o distanta apreciabila de fostele gradini) si nici cum s-au putut propaga, intrucat este departe de a fi o planta invaziva chiar daca poate fi foarte persistenta local.

Yankee Wharf este fara indoiala un loc iesit din comun din Rangitoto si arata uneori ca un loc de batalie intre diverse plante care concureaza direct, in incercarea de a domina parti ale acestui habitat. Presupun ca si acest colt este controlat periodic de Departamentul Conservarii care banuiesc ca indeparteaza in mod special plantele adulte (faimosul control la densitate zero) ceea ce ofera in fapt sanse bune de supravietuire si regenerare celor mai multe specii de plante suculente care pot fi gasite aici. Habitaturile vechi, asezate, au un aspect foarte diferit - plantele isi impart habitatul in functie de abilitatea fiecareia de a coloniza si supravietui in anumite circumstante date, se creeaza o grupare naturala iar plantele care apartin aceluiasi etaj de vegetatie nu se amesteca intre ele pana se ajunge la o structura omogena. In mod natural in anumite locuri una din specii preia controlul si devine forma de vegetatie dominanta, dar nu si aici! Desigur, unele din speciile enumerate mai sus sunt mai abundente, altele mai putin si cresc oarecum mai izolate; dar este cu totul uimitor cum pe o suprafata de numai 2 - 3 metri patrati poti vedea cate 4 - 5 - 6 specii diferite cum cresc impreuna si formeaza un incredibil mozaic vegetal - asa ceva nu vezi in mod obisnuit intr-un habitat salbatic!

A meritat cu prisosinta sa vizitam acest paradis al suculentelor, aflat la sud de Yankee Wharf. Dupa ce am parasit acest loc mirific, marsul fortat prin desisul de pohutukawa ni s-a parut mai tern ca niciodata, mai ales ca putin a lipsit si pierdeam si ultimul ferry. A fost si o vizita foarte instructiva pentru ca iata - am vazut pe viu cum cresc in salbaticie plantele suculente din gradinile de moda veche, fara gradinari dedicati si fara compost, fertilizanti sau apa la discretie. Trebuie numai sa fii rapid, pentru ca niciodata nu stii cand va lovi Departamentul Conservarii si ce va mai ramane in urma lor…

Nota: Acest text (scris in original in limba engleza in August 2009) a fost initial, intr-o forma ceva mai extinsa si mai amplu ilustrata, un capitol din Succulent plants from downunder - Adventive Plants (Part 7) transformat cateva zile mai tarziu si intr-un text de sine statator, usor prescurtat, pentru New Zealand Cactus and Succulent Journal (unde a fost publicat in Vol. 62, No. 4, Noiembrie 2009). Am incercat initial in traducerea romana sa urmez cat mai indeaproape versiunea mai scurta publicata in revista, dar, asa cum mi se intampla mai mereu cand traduc texte la o oarecare distanta in timp de momentul scrierii lor (traducerea am facut-o la sfarsitul lunii Decembrie 2009), mi-am luat si cateva libertati, astfel incat practic acest text in limba romana este o a 3-a versiune.


Eduart Zimer,
August 2009


eduartzimer@yahoo.co.nz


http://eduart.page.tl/Home.htm





Asociatia Aztekium. Cactus Satu Mare
http://www.aztekium.ro

Adresa paginii:
http://www.aztekium.ro/modules.php?name=Content&pa=showpage&pid=102