Cactusi si suculente

După 25 ani sau
Impresiile unui membru fondator

Cineva m-a rugat să mă gândesc la câteva cuvinte pe care să le rostim la întâlnirea din 3 decembrie 2022.



3 decembrie 2022. Întâlnirea de sfârșit de an


Nu pot să nu încep decât cu mulțumiri adresate lui Mircea Savu pentru tot ce a făcut în acești ani pentru asociație și în special pentru inițiativa sa din anul 2000 de a organiza la începutul lunii august o tabără de câteva zile a colecționarilor de cactuși. Și pentru a simplifica totul a pus gratuit la dispoziția membrilor și cabana sa de la Muntele Băișorii.
A fost o inițiativă care s-a repetat în anii următori, timp de 13 ani, atrăgând datorită ecoului creat tot mai mulți participanți nu numai membri ai asociației. Această inițiativă a fost un semn care a arătat utilitatea și nevoia de a continua organizarea altor asemenea întâlniri, acestea dovedindu-se a fi un liant al vieții asociației și un prilej de consolidare a relațiilor și cu asociații din alte țări, colecționari din Slovacia, Ungaria, Austria participând de mai multe ori la această tabără.
Au urmat întâlniri de câteva zile organizate la Craiova, Eforie Nord, Cluj Napoca, Chereușa, Gilău, Tarnița, Izvoare, Râmeț, ajungându-se la un număr de 20 de asemenea întâlniri.
Vreau să scot in evidență faptul că fără participarea membrilor la aceste întâlniri, la a căror organizare s-au implicat în mod direct și voluntar câțiva membri, nu pentru a strânge laude ci pentru a susține spiritul de colectivitate al asociației și a scopului acesteia, asociația nu ar mai exista. De fiecare dată întâlnirile au constituit un prilej de bucurie pentru participanți moment a cărei repetare, continuare îl așteptau cei prezenți .
La data de 29 noiembrie 1997, 21 de pasionați de plante suculente și cactuși din mai multe localități s-au prezentat in fața unui notar din Satu Mare și au semnat Actul de constituire pentru a înființa Asociația colecționarilor de cactuși Aztekium. Capitalul social cerut de lege s-a strâns din donația a 34 de pasionați din țară.
Dintre aceste persoane mulți nu mai sunt printre noi dar contribuția lor de atunci rămâne baza existenței asociației.
A trecut un secol și jumătate de la organizarea într-un cadrul legal a primelor asocieri libere, fiecare cu scopuri proprii între persoane care împărtășeau idei comune legate de soluționarea unor probleme sociale, culturale, educaționale, probleme care de cele mai multe ori ieșeau din diverse motive din sfera de acțiune a autorităților. În decursul deceniilor majoritatea dintre aceste asocieri și-au arătat utilitatea și viabilitatea, activitatea lor bazându-se pe contactul direct și voluntar dintre oameni, pentru realizarea obiectivelor propuse.
La mijlocul anilor 90 a început dezvoltarea internetului și intrarea acestuia în toate domeniile de activitate. Au luat naștere pe internet grupuri, forumuri ale colecționarilor spre entuziasmul participanților. S-a creat o lume virtuala care oferea multe informații, de multe ori eronate. Se susținea că lumea virtuală este viitorul colecționarilor de tot felul, relațiile directe oferite de asociații nu mai au viitor. Dar au început să apară și divergențe, aroganța și dorința unora de a-și demonstra superioritatea etalată din spatele tastaturii a umbrit buna credință a multora. Încet lumea virtuală s-a arătat a fi o lume rece, inumană, falsă, a arătat cât de slabe și superficiale pot fi legăturile virtuale, cei care o slăveau dispărând în neant iar asocierile reale bazate pe relații directe își continuau viața și misiunea.
Adevăratele legături atunci se leagă când vezi ochii și strângi mâna celui cu care vorbești. Consider că acesta este secretul pentru care asocierile stau și acum pe o bază solidă.
Scopul fiecărei asociații se regăsește în sfera de interes a membrilor. Prin prezența la activitățile organizate în numele asociației membri mențin legăturile de prietenie dintre ei și contribuie la promovarea asociației, a scopului acesteia. O asociație este prezentă acolo unde membri săi sunt activi.

Nu poți să mergi pe principiul obligativității într-o asociație. Obligativitatea poate fi pretinsă acolo unde există o stimulare materială pentru activitatea depusă. Într-o asociație există doar o stimulare morală simțită după finalizarea unei activități. Cu alte cuvinte acesta se numește voluntariat.



Membri înțeleg că este interesul lor să participe la activități, în măsura posibilităților lor. Fiind o asociație mică chiar și lipsa unei singure persoane de la activitățile propuse poate influența în mod negativ desfășurarea acestora.



Dar spiritul de colectivitate a acoperit de fiecare dată lipsa creată și nu s-a periclitat niciodată din acest motiv organizarea vreunei activități. Nimeni nu a fost niciodată obligat să participe la vreo activitate. Nimeni nu a fost rugat de nimeni ca să participe la tabere, întâlniri, expoziții.



Membri au fost anunțați, întrebați dacă doresc și pot participa. Cei care au participat odată au venit și la ocaziile următoare pentru că erau împreună cu prietenii cu care aveau o preocupare comună iar la întâlniri domnea de fiecare dată bunul simț, respectul și voia bună.

Pe baza respectului față înaintași și ca recunoștință pentru activitatea depusă s-a constituit cu ocazia împlinirii a zece ani de la înființarea asociației si comemorarea a doi ani de la moartea doctorului Iosif Vasile Lungu în anul 2008, un pionier al colecționării de cactuși românești, distincția omagială „In memoriam dr. Iosif Vasile Lungu” care se acordă anual unor colecționari autohtoni și din străinătate pentru merite în promovarea scopului asociației.







Cele prezentate constituie o parte importantă a activității interne a asociației, menită să dezvolte legăturile între colecționari, acesta fiind unul dintre scopurile asociației.