Cactusi si suculente

Buna seara!

Unul dintre fondatorii Asociației Colecționarilor de Cactuși din România locuiește în Tăuții Măgherăuș

În Tăuții Măgherăuș locuiește unul dintre fondatorii Asociației Colecționarilor de Cactuși din România „Aztekium”. Povestea lui și dragostea pentru plantele cu țepi este una cu totul specială.

Radu Crăciun s-a născut în 1961 și locuiește în Tăuții Măgherăuș. Studiile le-a făcut în Baia Mare și a absolvit Facultatea de Electrotehnică la Cluj-Napoca. Până în ’90 a lucrat la Combinatul Siderurgic din Hunedoara, iar apoi s-a mutat cu serviciul în Baia Mare. Este specializat pe partea de energetică, și din 2001 lucrează la Electrica. L-am provocat să ne spună povestea pasiunii sale pentru plantele cu țepi.
„În 1986 am primit de la cineva o carte cu cactuși, scoasă la Craiova, o carte cu multe fotografii. Aveam deja câțiva cactuși acasă, ceva Echinopsis, dar din acel moment am început să văd aceste plante cu alți ochi. Nefiind plante caracteristice zonelor noaste, m-a uimit multitudinea lor, formele și în special florile pe care le au. Lumea cactușilor este o lume fascinantă.
Practic, am început să colecționez cactuși după Revoluție. Studiasem mult acea carte și am rămas cu cactușii în minte, iar momentul potrivit mi s-a ivit la prima Sărbătoare a Castanelor din Baia Mare. Acolo am văzut un stand cu cactuși așezat pe o masă și am rămas uimit să descopăr plante pe care le văzusem până atunci doar în carte. Bineînțeles că imediat m-am împrietenit cu Istvan Lorincz, un mare specialist în domeniu (cel care îngrijește și dezvoltă colecția Vida Gheza) și cu Ioan Nevezi, un alt mare cactusist cu experiență, iar cu ajutorul lor am început să-mi dezvolt colecția și să intru în contact cu alți colecționari. Istvan Lorincz și prietenul lui, Ioan Nevezi, m-au cucerit din prima prin faptul că văzându-mă interesat de cactuși mi-au pus în brațe o lădiţă și au umplut-o cu cactuși de diferite feluri, pe care mi i-au dăruit. Nu se găseau pe atunci cactuși, așa că, vă dați seama că acel dar era pentru mine de neprețuit.
Formațiunea mea profesională este una tehnică și poate de aceea m-a atras tocmai forma cactușilor, simetria și rigurozitatea detaliilor. Până am învățat să îngrijesc cactușii, am pierdut multe plante. Din păcate, am pierdut o mare parte din colecție pentru că într-o iarnă au înghețat, pentru că nu am avut condiții bune de hibernare. În lunile de iarnă, cactușii nu se udă deloc, și se țin la loc răcoros și uscat. Eu nu am avut condițiile bune pentru iernare și i-a prins înghețul, asta pentru că a trebuit să schimb locul în care i-am ținut până atunci. Dar acest incident nu m-a descurajat, așa că m-am pus să-mi refac colecția. Până acum trei ani am avut peste 250 de exemplare mari în colecție, dar o mare parte din acei cactuși i-am pierdut, așa că am reînceput să-i adun.
La propunerea prietenilor mei Istvan Lorincz și Ioan Nevezi, m-am alăturat lor ca membru fondator în momentul în care s-a constituit Asociația Colecționarilor de Cactuși din România «Aztekium».
Am învățat între timp să pun semănături și să înmulțesc cactuși, dar cu fiecare pas faci și greșeli din care înveți, dar ai parte și de progrese care-ți dau mari satisfacții. Sunt foarte multe detalii de care trebuie să ții cont pentru a avea succes în acest domeniu, dar tocmai aici este farmecul. Nu este deloc o pasiune plictisitoare.
Fiecare specie necesită sol de o anumită compoziție. Nu pot să spun că am respectat neapărat rețetele, ci mi-am preparat solul pentru plante în așa fel încât să aibă și pietriș, dar și pământ. Ideea este ca solul să fie permeabil și să nu rețină prea multă apă.
Nu m-am axat pe o anumită specie, ci am adunat cactușii care mi s-au părut mie spectaculoși, care au pentru mine o anume formă artistică.
Vecinii și câțiva oameni din Tăuții Măgherăuș știu de pasiunea mea pentru cactuși, și sunt extrem de încântați să-mi vadă colecția pentru că li se pare interesant, tocmai pentru că nu sunt plante specifice țării noastre. Cel mai impresionați sunt când văd cactușii înfloriți.
Primăvara scot cactușii din beci și îi las afară pe niște polițe, iar în felul acesta au suficientă lumină și pot să se dezvolte frumos. I-am pus în așa fel încât să nu îi plouă.
Am observat că pentru colecționari, la început este entuziasmul, dar nu e suficient entuziasmul, pentru că această pasiune necesită și timp, dar și să-ți pui la punct o bază materială. Nu pot spune că am cheltuit mult cu cactușii, dar când ai această pasiune tot timpul găsești ceva nou și nu te poți abține să nu cumperi plante noi, îngrășământ, ghivece etc. Nu am reușit să aloc timpul necesar îngrijirii cactușilor, pentru că am mai lucrat și la grădină și la ce am mai avut de făcut în gospodărie, de aceea nu am reușit să mă ridic la nivelul altor colegi din Asociația


Colecționarilor de Cactuși, care au sere și se ocupă constant de această pasiune. Dar fiecare colecționar își stabilește un nivel la care poate ajunge, în funcție de condițiile de care dispune. Eu nu mi-am propus să fac ceva spectaculos în materie de cactuși, dar nici nu vreau să renunț, pentru că o asemenea dragoste o ai în sânge.
Celor care au posibilitatea și condițiile necesare creșterii cactușilor le recomand din suflet această pasiune, pentru că au multe de învățat și de descoperit. Este un domeniu în care se descoperă și astăzi noi plante. Fiecare colecționar are trăirile și bucuriile lui. În plus, în momentul în care ajungi să-i cunoști și pe ceilalți colecționari, această pasiune capătă un plus de culoare, pentru că se leagă prietenii extraordinare. Colecționarii de cactuși sunt de fapt o mare familie, cu oameni din toate domeniile, extrem de prietenoși și de la care ai foarte multe de învățat. Iar Asociația «Aztekium» împlinește acest rol de a lega prietenii între oamenii pasionați de plantele cu țepi”, ne-a explicat Radu Crăciun.