Cactusi si suculente

Am observat în câteva mesaje anterioare recomanderea de a folosi fertilizanți la cactuși. Este cunoscut că se folosesc pe scară largă la plantele de apartament. Trebuie recunoscut că rezultatele folosirii lor sunt într-adevăr spectaculoase, se văd într-un timp scurt.
Se știe că aceleași rezultate spectaculoase se văd și în cazul folosirii lor la cactuși. Dar, oare chiar este nevoie la cactuși de aceste produse, stiind că prin natura lor sunt plante cu creștere lentă ?

Eu sunt de parere ca fertilizante pentru cactusi si suculente (cu azot mai putin sau cel mult egal cu potasiul) si cu microelemente e bine sa fie folosite la plantele din ghivece in doze cumpatate. Scopul nu este atat cel de a grabi cresterea, cat acela de a preveni posibile boli nutritionale. Este adevarat ca aceste plante cresc in natura in soluri sarace, dar sa nu uitam urmatoarele:
-radacinile au loc nelimitat (de obicei) pe care sa il exploreze si astfel o planta de marimea unui ou de gaina poate avea radacini lungi de 50-60 cm in toate directiile putand explora 1m patrat de sol in suprafata si in profunzime depinde de tipul radacinii...cateva zeci de cm....e ca si cum i-am da un vas cu 200 litri de pamant; in ghiveci aceeasi planta are la dispozitie 0,5 litri de sol.
- exista riscul unei carente in solurile noastre si combinat cu volumul redus al amestecului, pot aparea carente la plante; ex carenta in Bor -solurile romanesti sunt nativ sarace in acest element.
-ploile din habitatele cactusilor sunt adesea cu descarcari electrice majore ceea ce duce la o buna ionizare a azotului atmosferic, respectiv la ploi cu multi oxizi de azot, adevarate fertilizante foliare petru plante; la noi nu toata lumea are posibilitatea de a folosi apa de ploaie la udari si chiar folosind-o, continutul ei in azot e mai mic fata de cel de la ploile din natura.
- solul din habitat e permanent primenit, se deplaseaza sub influenta vantului, ploilor, pe cand in ghivece e static

Salut tuturor,

In principiu sunt de acord cu Cristi, in sensul ca fertilizantii si adaosurile de microelemente remediaza niste deficiente pe care plantele cultivate direct in pamant nu le-ar avea (evident, si daca substratul respectiv este echilibrat). Eu fertilizez parte din plantele mele de 1 - 2 ori pe an, mai adaug de 3 - 4 ori si microelemente (la plantele de ghiveci la care nu am schimbat substratul de mai mult de 2 ani), nu fertilizez plantele din rock garden.

Totusi, as dori sa precizez cateva aspecte:

- in natura unele plante au radacini disproportionat de lungi fata de corpul lor numai si numai pentru a ajunge la umezeala. Acolo unde o gasesc, fie de la adancimi relativ mari (quasi-permanent), fie de pe suprafete mari la adancime mica (doar sporadic!) evident ca vor asimila si minerale si substante nutritive. Determinant este insa input-ul de apa - daca nu exista sau daca acesta este limitat, marimea balotului de pamant si bogatia de substante nutritive continut devin irelevante. Daca ar fi sa gaseasca aceeasi cantitate de apa ca si intr-un ghiveci, diferentele vor fi nesemnificative pana cand substratul din ghiveci nu se va epuiza (evident, la o calitate similara a substratului).

- pentru vegetatie esentiale sunt carbonul si azotul si intr-o oarecare masura potasiul si fosforul. Restul, indiferent cat de importante ar fi, sunt niste condimente daca vreti. O planta poate creste bine mersi (lent, dar sanatos) intr-un substrat echilibrat. Excesul de macroelemente si implicit un ritm de crestere accelerat poate genera un dezechilibru care altminteri nu ar fi existat. Acest exces poate fi generat prin fertilizare inadecvata.

- exista plante care nu au nevoie de nici un fel de fertilizanti, sau de aport de macro- sau microelemente: Lithopsii (in general multe Aizoaceae) sau cele mai multe Haworthii. Tillandsia - apa de ploaie sa fie, ca de acolo isi ia toate cele necesare. Daca nu sunt fortate, isi iau atat cat gasesc, daca gasesc - pana la urma se descurca foarte bine. Aproape ca nu exista un sol "prea sarac" pentru aceste plante. Disphyma australe - o planta micuta - isi poate intinde radacinile la 2 m adancime in cautarea apei; in ghiveci, daca este udata usor dar regulat (ca altfel... o pierzi) nu are nevoie de nimic iar daca o fertilizezi regulat o omori cu siguranta.


Sunt insa plante si plante - unele mai ascetice, altele mai nehamesite, este greu sa faci o regula generala.

Numai bine,

Eduart

Salut prieteni !

Da, discutia este interesanta. Sunt mai multe variabile aici (dupa cum ziceau si colegii dinainte):

- specia/genul plantei
- volumul ghiveciului
- vechimea solului
- compozitia/structura solului
- compozitia fertilizantului

Din experienta mea, as zice asa:

- daca solul este o combinatie a mai multor componente, cresc sansele unei structuri adecvate pentru planta;
- volumul ghiveciului trebuie sa fie suficient, in contradictie cu ideile vechi care sugerau sol putin ca sa se evite stagnarea excesiva a umiditatii. Aceasta se evita eficient printr-o structura mai mineralizata a solului si prin ventilatie naturala/artificiala.
- in principiu, doi ani dupa transplantare n-ar fi nevoie de fertilizare.
- este valabil principiul fertilizarii pentru acoperirea unor lacune, in special de microelemente - de aici rezulta ca mai bine folosim mai rar un fertilizant bun (dar mai scump) decat mai des din cel ieftin cu mult azot.

Sunt absolut de acord ca diferite specii trebuie abordate diferit.
Plante pitice, cu ritm natural de crestere mic, nu au nevoie de fertilizante sau mai bine zis au nevoie de doze mici de fertilizante. Plantele cu potential de crestere mai mare (ferocactusi, columnari etc.) au nevoie de fertilizante in special daca sunt crescute la ghivece.Altfel se vor bonsaiza si vor fi caricaturale fata de specia tip.
Microelementele sunt vitale plantelor. Sunt necesare in cantitati mici, dar plantele mor fara ele.Intra in alcatuirea diferitelor enzime, proteine si daca sunt deficitare in sol plantele nu se mai dezvolta bine, sufera, se imbolnavesc si mor in functie de severitatea carentei.